Pia Badiu, artist si muzeograf, a fost rasplatita, in urma cu cateva zile, in cadrul Galei Premiilor Culturale 2012, cu Trofeul de Excelenta la categoria muzeologie, la aniversarea a 30 de ani de la infiintarea Galeriei de Arta Ioan Sima. Pia Badiu si-a dedicat cea mai mare parte din viata muzeului de arta si s-a implicat in deschiderea Galeriei de Arta din Zalau. Momentul decernarii trofeului ingemaneaza aprecierea intregii cariere si a activitatii ca muzeograf, de catre oamenii de cultura si de comunitate, a apreciat Pia Badiu. Aceasta ne-a impartasit cateva din amintirile sale despre pictorul Ioan Sima, alegand sa evoce personalitatea maestrului, si mai putin sa vorbeasca despre realizarile si planurile ei de viitor.
Reporter: Cum s-a ajuns ca o casa particulara sa fie transformata in Galerie de Arta?
Pia Badiu.: Ideea legata de donatia de tablouri a avut-o pictorul cu sotia sa pe vremea cand veneau acasa la Pericei, dar atunci inca nu se stia unde va gasi spatiu, la Zalau, la Pericei sau la Simleu Silvaniei. In toate sedintele de partid se discuta acest aspect si cum ar putea fi el solutionat. In anul 1980, inginerul Botezatu a mers, impreuna cu Ioan Sima, la doamna prim-secretar Letitia Ionas, care s-a interesat intre timp de o posibila locatie in care sa fie gazduite picturile artistului, fiind de acord cu donatia. Ea a oferit mai multe variante, maestrul alegandu-o aceasta (fosta vila a unui proprietar care a ajusn sa fie luata de banca). De fapt, ultimul proprietar a fost Oficiul de Gospodarire al Apelor de la care cladirea a trecut in patrimoniul cultural. Ulterior, casa a fost refacuta, s-au reparat dusumelele, peretii, interiorul, exteriorul, s-a realizat incalzire centrala si a fost recompartimentata, rezultand astfel sapte sali de expozitie. Initial, maestrul a anuntat ca ofera 100 din lucrarile sale (50 in ulei, 50 grafica), pentru ca ulterior, in iulie, cand le-am adus sa fie 162. Practic, in intervalul ianuarie-iulie 1981 am lucrat la preluarea acestora, atunci am ajuns sa ne cunoastem mai bine si sa ne imprietenim.
Rep: De ce maestrul Sima a facut toate aceste donatii?
P.B: Pictorul Ioan Sima a tinut foarte mult ca lucrarile sale sa fie donate pentru a nu se piarde, el neavand mostenitori, dar si pentru ca prietenul sau, sculptorul Ion Irimescu, si-a donat toate creatiile muzeului de la Falticeni.
Rep: Cum v-ati cunoscut?
P.B.: In 1971 eu lucram la Muzeul de Istorie din Zalau, unde ne-am si cunoscut. Acesta venea deseori la Zalau, pentru ca iubea foarte mult Salajul, ceea ce a cantarit foarte mult in gestul pe care l-a facut, de a ne darui lucrarile sale. As mentiona ca dupa deschiderea galeriilor, am mai primit inca 40 de picturi, iar dupa moartea sa in 1985 au mai fost donate o serie de lucrari de catre nepoata sa Maria Margareta Botezatu, alaturi de obiecte precum carti, mobilier, biblioteca, icoane, obiecte de arta populara.
Rep: Implicarea dumneavoastra in acest proiect a reprezentat, dupa cate inteleg, o cotitura in viata.
P.B.: Da, intr-adevar donatia lucrarilor sale a fost un moment al destinului, care a schimbat totul. M-am dedicat trup si suflet acestei activitati, indeplinind dorintele maestrului Sima. Era un om deosebit de bland, cult, cunostea mai multe limbi la perfectie (maghiara, engleza, franceza). Pasiunea lui pentru pictura s-a nascut de mic copil, cand deja si-a demonstrat talentul. Avea sapte ani, in Pericei se picta biserica din sat si le-a cerut parintilor sa-i cumpere culori. Atunci a pictat prima sa lucrare, Trist, o icoana in ulei, cu chipul lui Iisus (de 20/30 de centimetri). Exista si acum aceasta pictura, dar nu inteleg de ce nu se afla la locul sau, la Altar, ea fiind depozitata intr-o sala adiacenta a bisericii.
Rep: Ioan Sima si-a desavarsit acest talent la maturitate…
P.B.: Da, dar nu s-a dedicat initial picturii; a inceput Dreptul la Bucuresti, pentru ca apoi, in paralel, sa studieze pictura la Cluj, Paris (in cadrul studiilor de vara). In anii 1930-1940 era prim-jurist al orasului Cluj si avea un cabinet avocatial, unde putea fi admirate picturile sale. In anul 1935, impreuna cu artistul Gal Ferencz, organizeaza prima expozitie personala in Sala de Sticla a prefecturii Cluj. In perioada celui de-al doilea razboiul mondial s-a refugiat la Timisoara, unde, in timpul unui bombardament au fost distruse lucrarile sale, au ramas doar ce se gasea la prieteni si familie. Intors la Cluj, dupa razboi, a participat la expozitii in tara si strainatate. In anul 1969 are o expozitie personala la Paris la Galeri De Ror Valmer, care se bucura de mult succes, apoi devine membru al Societatii Pictorilor Independenti din Paris la care expune mereu. Consiliul Culturii a organizat in anul 1974 o retrospectiva itinerata la Bucuresti, Cluj si Zalau (la Casa de Cultura a Sindicatelor, unde a fost prezent si ministrul Culturii, Dumitru Popescu. A pictat mult, in general portrete, ele fiind preocuparea lui de-o viata. La Cluj dadea bine sa ai acasa un portret de Sima. A mai surprins peisaje, dar si flori care se gasesc in gradinile noastre, tuse despre care un critic de arta japonez spunea ca sunt precum ploile de aur. Dupa deschiderea Galeriei, Sima venea adeseori la Zalau si era foarte multumit si mandru de modul in care era organizata aceasta. Si cum ii placea foarte mult muzica, am decis ca aici sa fie sustinute recitaluri cu artisti de la Cluj sau Oradea, mai ales ca sala are o rezonanta deosebita.
Pia Badiu a subliniat ca pentru unii, poate, un astfel de gest, donatia tablourilor, nu are o semnificatie deosebita, dar nu oricine o poate face si nu orice artist. Faptul ca a donat opera sa salajenilor, pe care-i iubea foarte mult, dovedeste o mare generozitate.
La aceasta data, muzeograful Pia Badiu, este in pensie, dar spune ca a ramas fidela artei si frumosului. Continua sa picteze, domnia sa a facut parte in anii 80-90 din Cenaclul Artistilor Plastici Salajeni si a expus la Zalau si Debrecen. Se indeletniceste cu cititul si gradinaritul – pasiunea sa de-o viata, si de ingrijitul animalelor.